un gand trecator

Un vulcan și o tornadă și-au făcut în grabă timp să treacă pe lângă mine. Le-am ignorat, le-am făcut față cu o putere pe care nici eu nu credeam că o dețin. Dar ce să vezi ? Deținerea unei puteri imense într-o inimă atât de fragilă doboară un suflet slab. Ți-aș spune că am obosit, dar ești obișnuit cu astfel de cuvinte, le mănânci pe pâine în fiecare dimineață și îți îndulcești cafeaua cu lacrimile de aseară. De aș putea, aș îndrăzni să-ți pătrund în corp, să-ți tai toate memoriile și să te las sângerând pe mijlocul străzii, doar ca să vezi, câte din fetele tale „ perfecte ” te-ar salva. Și spre uimirea ta, cred că niciuna nu te-ar aduna, te-ar îmbrățișa și ți-ar prelua toată durerea în brațele ei. Cândva, am făcut asta, cu atâta indiferență față de mine, am putut face asta … Am o putere de care încă nu sunt conștientă, dar care îmi mănâncă părți din carne din interiorul meu în fiecare zi. Am fost înzestrată să am puterea să ascult, să fac bine, să preiau dureri de care mai târziu să mă fac stăpână, calitate transformată în defect …