nosalgia

Iar după ce renunţi la lucrurile care te-au împiedicat să faci ceea ce iţi place, după ce ai luptat contra lumii, după ce ai depus atât efort şi ai călcat trecutul în picioare, în sfârşit îţi găseşti pacea, liniştea sufletească, bucuria de a visa, zâmbetul, vibraţiile fericirii ale corpului tău, satisfactia obosirii şi-a indeplinirii scopurilor.. sentimentul intens, care te face să iubeşti lumea, să iubeşti tot ce te înconjoară, să iubeşti să trăieşti, iar apoi să dispară pur şi simplu. Pentru că toţi ştim ” Ce este frumos, trece repede! ” , aşa şi este. Vine greu, trece repede. Nici nu te poţi bucura de clipele victoriei, profită de gustul fericirii sau imparţi sentimentele pozitive cu cei dragi, deoarece trebuie să intervină ceva, care să te doboare. Pe mine m-a măcinat întotdeauna gândul că victoria poate fi la un pas distanţă. La un cuvânt nerostit, la un pas neparcurs încă, la un zâmbet, o privire sau o mângâiere. Poate doar atât mă mai desparte de visul meu, poate trebuie să mai încerc încă o dată, poate trebuie să mai rezist încă puţin şi o să fie bine. Soldaţii adevăraţi luptă până la ultima suflare. Poate că fericirea e aproape de mine.